| Strategia UE pentru integrarea sistemului energetic |
Viitorul energetic al Europei se bazează pe o pondere tot mai mare a energiilor din surse regenerabile distribuite geografic și trebuie să integreze într-un mod flexibil mai mulți purtători de energie, păstrând în același timp eficiența resurselor și evitând poluarea și pierderea biodiversității.
Strategia stabilește o viziune asupra modului în care se poate accelera tranziția către un sistem energetic mai integrat, care să sprijine o economie neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei la cel mai scăzut nivel de costuri în toate sectoarele.
Prin acest document sunt propuse măsuri politice și legislative concrete la nivelul UE pentru a modela treptat un nou sistem energetic integrat, respectând, în același timp, punctele de plecare diferite ale statelor membre. |
|
|
| Strategia pe bază de hidrogen pentru o Europă neutră din punct de vedere climatic |
Strategia pe bază de hidrogen pentru o Europă neutră din punct de vedere climatic completează strategia UE pentru integrarea sistemului energetic, prezentând oportunitățile și măsurile necesare pentru extinderea utilizării hidrogenului într-un sistem integrat energetic.
Prin Avizul Comitetului Economic și Social European (CESE) privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O strategie pentru hidrogen: pentru o Europă neutră climatic este reafirmată ambiția de a accelera tranziția către o economie suverană, competitivă și neutră climatic, într-un context în care economia europeană este puternic afectată de pandemia de COVID-19 (7).
Este subliniat rolul-cheie al hidrogenului curat în crearea unui sistem energetic suveran mai inteligent, mai integrat și optimizat, în care toate sectoarele să poată contribui pe deplin la decarbonizare. Hidrogenul curat și lanțul său valoric pot juca un rol important în compensarea variațiilor fluxurilor energiilor regenerabile și în alimentarea sectoarelor care nu pot fi electrificate. Pentru a valorifica acest potențial, Europa trebuie să creeze o economie bazată pe hidrogen. |
|
|
| Strategia pentru o mobilitate sustenabilă și inteligentă – înscrierea transporturilor europene pe calea viitorului |
Strategia pe bază de hidrogen pentru o Europă neutră din punct de vedere climatic completează strategia UE pentru integrarea sistemului energetic, prezentând oportunitățile și măsurile necesare pentru extinderea utilizării hidrogenului într-un sistem integrat energetic.
Prin Avizul Comitetului Economic și Social European (CESE) privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O strategie pentru hidrogen: pentru o Europă neutră climatic este reafirmată ambiția de a accelera tranziția către o economie suverană, competitivă și neutră climatic, într-un context în care economia europeană este puternic afectată de pandemia de COVID-19 (7).
Este subliniat rolul-cheie al hidrogenului curat în crearea unui sistem energetic suveran mai inteligent, mai integrat și optimizat, în care toate sectoarele să poată contribui pe deplin la decarbonizare. Hidrogenul curat și lanțul său valoric pot juca un rol important în compensarea variațiilor fluxurilor energiilor regenerabile și în alimentarea sectoarelor care nu pot fi electrificate. Pentru a valorifica acest potențial, Europa trebuie să creeze o economie bazată pe hidrogen. |
|
|
| Directiva privind evaluarea şi managementul riscului la inundaţii (2007/60/CE) |
Directiva 2007/60/CE privind evaluarea și gestionarea riscului la inundații este al doilea pilon de bază al legislației europene în domeniul apelor și are ca obiectiv reducerea riscurilor şi a consecinţelor negative pe care le au inundaţiile în Statele Membre. Instrumentul de implementare al Directivei Inundații, reglementat prin articolul 7 este reprezentat de Planul de Management al Riscului la Inundații (P.M.R.I.) și constituie una din componentele de gestionare cantitativă a resurselor de apă. El are ca scop fundamentarea măsurilor, acţiunilor, soluţiilor şi lucrărilor pentru diminuarea efectelor potențiale negative ale inundațiilor privind sănătatea umană, mediu, patrimoniul cultural și activitatea economică, prin măsuri structurale și nestructurale. De asemenea, aceasta își propune stabilirea unui cadru pentru evaluarea și managementul riscului la inundații, cu scopul de a reduce consecințele negative pentru sănătatea umană, mediu, patrimoniul cultural și activitatea economică asociate cu inundațiile în cadrul Comunității |
|
|
| Directiva Cadru Apă (2000/60/CE) |
Directiva Cadru Apă (Directiva 2000/60/CE - D.C.A.) reprezintă prevederea legală europeană fundamentală pentru domeniul apelor, care promovează conceptul gestionării ecosistemice, introducând obiective noi pentru protejarea ecosistemelor acvatice, element ce asigură utilizarea sustenabilă a resurselor de apă pe termen lung pentru oameni, economie și mediu. D.C.A. încorporează principiile fundamentale de gestionare integrată a bazinelor hidrografice care reunește aspectele ecologice și economice în activitatea de gestionare a resurselor de apă.
D.C.A. stabilește un program și un calendar în funcție de care statele membre elaborează planuri de management ale bazinelor hidrografice (P.M.B.H.) până în 2009 (primul ciclu de planificare), care apoi sunt actualizate la fiecare 6 ani. Planurile de Management trebuie să identifice toate acțiunile care trebuie întreprinse în districtele hidrografice pentru îndeplinirea obiectivelor D.C.A. Scopul principal al D.C.A. este atingerea unei stări ecologice bune pentru toate corpurile de apă până în 2015. Acest obiectiv global înglobează obiectivele de stare ecologică și chimică bună a apelor de suprafață, respectiv potențial ecologic bun și stare chimică bună pentru corpurile de apă puternic modificate și artificiale și de stare chimică și cantitativă bună a apelor subterane. |
|
|
| Noua strategie a UE pentru păduri pentru 2030 |
În viziunea noii strategii europene pentru păduri, pădurile constituie o resursă importantă pentru atingerea obiectivelor asumate cu privire la reducerea emisiilor şi atenuarea schimbărilor climatice, contribuind în același timp la calitatea vieții, dezvoltarea locală, rurală şi europeană din punct de vedere economic printr-o abordare care să nu pericliteze şi să asigure sustenabilitatea tuturor componentelor inter-relaţionate. Atingerea obiectivelor noii strategii europene pentru păduri are la bază relevanța ştiinţifică a schimbărilor manifestate în ultima perioadă, contextul socio-economic al pădurilor şi orientarea către o economie circulară, viziune care încurajează utilizarea serviciilor şi produselor oferite în mod sustenabil de către păduri, cu accent pe utilizarea lemnului ca material şi combustibil, pentru înlocuirea sau pentru scăderea ponderii altor produse şi servicii care au la bază folosirea de combustibili fosili. Documentul descrie problemele actuale la nivel european şi internaţional cu care se confruntă pădurile, în mod particular rata alarmantă la care pădurile sunt degradate în unele zone geografice a efect al calamităților naturale şi a intervenției antropice. |
|
|
| Strategia este strâns legată de prevederile Pactului verde european și de Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 și ,recunoaște rolul central și multifuncțional al pădurilor și contribuția silvicultorilor și a întregului lanț valoric forestier în ceea ce privește realizarea, până în 2050, a unei economii durabile și neutre din punct de vedere climatic, garantând, totodată, că toate ecosistemele sunt reabilitate, reziliente și protejate în mod adecvat. |
Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030
Criza biodiversității și criza climatică sunt intrinsec legate. Schimbările climatice accelerează distrugerea mediului natural prin secete, inundații și incendii forestiere, în timp ce distrugerea naturii și exploatarea nesustenabilă a acesteia sunt factori determinanți ai schimbărilor climatice. Însă la fel de interconectate sunt și soluțiile. Natura este, de asemenea, cel mai puternic aliat în combaterea schimbărilor climatice. Natura reglează clima, iar soluțiile bazate pe natură, cum ar fi protejarea și refacerea zonelor umede, a turbăriilor și a ecosistemelor costiere, sau gestionarea durabilă a zonelor marine, a pădurilor, a pășunilor și a solurilor agricole, vor fi esențiale pentru reducerea emisiilor și adaptarea la schimbările climatice. Plantarea de arbori și instalarea infrastructurii verzi ne va ajuta să răcim zonele urbane și să atenuăm impactul dezastrelor naturale. |
|
|
| Noua Agendă Urbană a UE |
Noua Agendă Urbană a fost adoptată la Conferința Națiunilor Unite privind Locuința și Dezvoltarea Urbană Durabilă (Habitat III) de la Quito, Ecuador, la 20 octombrie 2016. A fost aprobată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la a șaizeci și opta reuniune plenară a celor șaptezeci -prima sesiune a avut loc pe 23 decembrie 2016. Aceasta reprezintă o viziune comună pentru un viitor mai bun și mai durabil. Dacă este bine planificată și bine gestionată, urbanizarea poate fi un instrument puternic pentru dezvoltarea durabilă atât pentru țările în curs de dezvoltare, cât și pentru cele dezvoltate. Contextul global arată că orașele ocupă aproximativ 2% din suprafața totală, însă acestea reprezintă 70% din economie (PIB), peste 60% din consumul global de energie, 70% din emisiile de gaze cu efect de seră și 70% din deșeurile globale.
Noua Agendaă Urbană stabilește standarde și principii pentru planificarea, construcția, dezvoltarea, managementul și îmbunătățirea zonelor urbane de-a lungul celor cinci piloni principali de implementare: politicile urbane naționale, legislația și reglementările urbane, planificarea și proiectarea urbană, economia locală și finanțele municipale și implementare locală. Este o resursă pentru fiecare nivel de guvernare, de la național la local; pentru organizațiile societății civile, sectorul privat etc.
Noua Agendaă Urbană încorporează o nouă recunoaștere a corelației dintre buna urbanizare și dezvoltare. Ea subliniază legăturile dintre urbanizarea corectă și crearea de locuri de muncă, oportunități de trai și îmbunătățirea calității vieții, care ar trebui incluse în fiecare politică și strategie de reînnoire urbană. Acest lucru evidențiază în continuare legătura dintre Noua Agendă Urbană și Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, în special Obiectivul 11 privind orașele și comunitățile durabile. |
|
|
| Convenția Primarilor pentru Climă și Energie |
Convenția primarilor (The Covenant of Mayors) este cea mai mare mișcare din lume pentru acțiunile climatice și energetice, care reunește mii de administrații locale angajate în mod voluntar în punerea în aplicare a obiectivelor UE privind clima și energia. Convenția primarilor pentru climă și energie a fost lansată în 2008 de Comisia Europeană cu scopul de a implica și sprijini primarii în atingerea obiectivelor privind energia și clima pentru 2020 (reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră față de nivelurile din 1990, asigurarea în proporție de 20% energie din surse regenerabile și creșterea cu 20% a eficienței energetice). Convenția primarilor din Europa este acum parte a Convenției mondiale a primarilor.Inițiativa adună acum peste 10.000 de autorități locale și regionale din 57 de țări care se bazează pe punctele forte ale unei mișcări multi-stakeholder la nivel mondial și pe sprijinul tehnic și metodologic oferit de birourile dedicate.
În prezent, obiectivul principal al Convenției este de a se alinia la obiectivul UE de a reduce cu 55 % emisiile de gaze cu efect de seră până în 2030 și de a atinge neutralitatea climatică până în 2050, precum și prin lansarea unei noi Camere a ambasadorilor naționali – Pactul verde la nivel local, pentru a sprijini punerea în aplicare a Convenției în fiecare stat membru. Membrii Convenției primesc sprijin tehnic și orientări financiare pentru elaborarea și punerea în aplicare a unor planuri energetice și climatice care să contribuie la menținerea creșterii temperaturii globale sub 1,5℃ , cel mai ambițios obiectiv al Acordului de la Paris privind schimbările climatice. |
|
|
| Living-in.eu - Modul european de transformare digitală în orașe și comunități |
Scopul acestui document îl constituie încurajarea transformării digitale durabile în orașele sși colectivitățile din UE printr-o „Cale europeană” comună în care să fie implicați factorii de decizie de la toate nivelurile de guvernare, împreună cu organizațiile și rețelele de orașe și colectivități de toate dimensiunile.
Principalele obiective sunt găsirea și implementarea unor soluțiile digitale care să includă abordări ale mobilității urbane inteligente, eficienței energetice, locuințe durabile, servicii publice digitale și guvernanță civică. Adoptarea la scară largă și extinderea acestor soluții sunt esențiale pentru a ajuta orașele și comunitățile europene să-și atingă obiectivele climatice și să-și reducă amprenta asupra mediului, încurajând în același timp participarea cetățenilor și aducând prosperitate tuturor tipurilor de afaceri, inclusiv IMM-urilor și start-up-urilor.
Încurajarea utilizării soluțiilor digitale care fac obiectul unui consens între regiuni, orașe și colectivități va contribui la eliminarea decalajului digital și la reducerea inegalităților, întărind astfel coeziunea teritorială.
Obiectivul final îl constituie implementarea și dezvoltarea unor platforme digitale deschise, interoperabile, trans-sectoriale și transfrontaliere ca mijloc de accelerare a transformării digitale. |
|
|
| Provocarea Orașelor Inteligente (ICC) |
Provocarea Orașelor Inteligente (ICC) este o inițiativă a Comisiei Europene care reunește 136 de orașe pentru a obține o creștere inteligentă, responsabilă social și durabilă prin tehnologii avansate. Programul durează 30 de luni (2020 – 2022) și se bazează pe succesul anterior al Digital Cities Challenge, care a ajutat 41 de orașe din UE să dezvolte o viziune strategică și un plan de acțiune pentru transformările lor digitale.
Provocarea Orașelor Inteligente(ICC) face parte din sprijinul mai larg al UE care contribuie la Pactul Verde European, o economie care funcționează pentru oameni și o Europă potrivită pentru era digitală.
Provocarea Orașelor Inteligente(ICC) este o oportunitate unică pentru orașele în curs de dezvoltare ale UE să se alăture unei comunități care valorifică tehnologiile avansate, pentru a aborda criza pandemică și pentru a-și reconstrui economiile, îndreptându-le în același timp în direcția unei creșteri ecologice, inteligente și durabile. Acest lucru va ajuta orașele să îmbunătățească calitatea vieții și să creeze noi oportunități pentru comunitățile lor de afaceri. |
|
|
| Cadrul strategic al Eurocities pentru perioada 2020-2030 |
Eurocities este o rețea principală a marilor orașe europene, care lucrează împreună pentru a asigura tuturor o bună calitate a vieții. Eurocities cuprinde peste 200 de orașe din 38 de țări, reprezentând 130 de milioane de oameni. |
|
|
| Politica de Coeziune 2021-2027 |
Comisia Europeană (COM) a publicat, la sfârșitul anului 2018, pachetul legislativ privind politica de coeziune post-2020, în completarea propunerilor generale vizând Cadrul Financiar Multianual (CFM) 2021-2027.
Politica de coeziune a UE contribuie la consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în Uniunea Europeană. Scopul său este de a corecta dezechilibrele dintre țări și regiuni. Aceasta oferă prioritățile politice ale Uniunii Europene, în special tranziția verde și digitală.
Principalele obiective ale Politicii de Coeziune pentru perioada 2021-2027 sunt orientate în special pe susținerea investițiilor publice pentru atingerea obiectivelor de tranziție ecologică și digitală. |
|
|
| Carta de la Leipzig pentru orașe europene durabile |
Carta de la Leipzig pentru orașe europene durabile a fost adoptată de Consiliul UE în 2007 și a contribuit la introducerea conceptului de dezvoltare urbană integrată la nivelul UE și a avut o influență semnificativă asupra dezvoltării unor inițiative UE precum Agenda Urbană.
Principiile Cartei Leipzig fac referire la luarea în considerare simultan diversele aspecte ale politicii urbane - în spațiu și în sectoarele de activitate, precum și în timp. Aceasta încurajează implicarea publicului larg în elaborarea politicilor și se concentrează, de asemenea, asupra „cartierelor defavorizate” din orașe, având o prioritate deosebită când vine vorba de coeziunea fizică și socială. |
|
|
| Noul Bauhaus european |
Noul Bauhaus european este o inițiativă creativă și interdisciplinară, care asigură un spațiu de întâlnire pentru a proiecta viitoare moduri de viață, situate la răscrucea dintre artă, cultură, incluziune socială, știință și tehnologie. Această inițiativă transpune Pactul Verde European într-o dimensiune culturală și creativă. Vizează accelerarea transformării diferitelor sectoare economice, cum ar fi construcțiile și industria textilă, pentru a oferi tuturor cetățenilor acces la bunuri circulare cu emisii de carbon mai scăzute. Aceasta include o serie de acțiuni politice și oportunități de finanțare.
Toate inițiativele propuse pornesc de la premisa caracterului participativ al Pactului Ecologic European. Toți cetățenii ar trebui să-și exprime punctele de vedere cu privire la spațiul în care doresc să locuiască, să contribuie la transformarea verde și digitală și să beneficieze, în egală măsură, de multiplele beneficii ale acestor procese. |
|
|
| Comunicarea UE - Europa, destinația turistică nr. 1 din lume – un nou cadru politic pentru turismul în Europa |
Comunicarea Europa, destinația turistică nr. 1 din lume – un nou cadru politic pentru turismul în Europa a fost adoptată în iunie 2010. Această comunicare a stabilit o nouă strategie și un plan de acțiune pentru turismul în UE.
Politica UE urmărește menținerea poziției Europei ca destinație lider, maximizând în același timp contribuția industriei la creștere și ocuparea forței de muncă și promovând cooperarea între țările UE, în special prin schimbul de bune practici. Competența UE în turism este una de sprijin și coordonare pentru a completa acțiunile țărilor membre. |
|
|
| Strategia UE pentru turismul durabil |
Rezoluția Parlamentului European din 25 martie 2021 referitoare la elaborarea unei strategii a UE pentru turismul sustenabil (2020/2038(INI)). 27 de milioane de persoane sunt angajate direct sau indirect în sectorul turismului, ceea ce reprezintă 11,2 % din totalul locurilor de muncă din UE. Turismul a contribuit la produsul intern brut (PIB-ul) al UE cu 10,3 % în 2019.
Datele, prin care Comisia de transport argumentează necesitatea adoptării unei strategii a UE pentru un turism sustenabil, mai arată că sectorul turismului și al transporturilor a fost printre cele mai afectate de COVID-19: cel puțin 6 milioane de locuri de muncă, precum cele ale lucrătorilor sezonieri și ale persoanelor în situații vulnerabile, sunt în pericol în UE.
De asemenea, restricțiile de călătorie introduse ca răspuns la pandemie continuă să afecteze puternic turismul mondial și european, cele mai recente date indică o scădere cu 70 % a numărului de sosiri turistice internaționale în 2020. |
|
|
| Agenda pentru un turism european durabil şi competitiv |
Tendinţele globale şi priorităţile se schimbă: mai mult ca oricând, marea provocare pentru sectorul turismului este de a fi în continuare competitiv, dar şi durabil, recunoscând faptul că, pe termen lung, competitivitatea depinde de durabilitate. În mod special, schimbările climatice constituie în prezent un aspect fundamental care impune, de asemenea, industriei turismului să îşi reducă contribuţia la emisiile de gaze cu efect de seră, iar destinaţiilor să se adapteze la cerere şi la tipurile de turism pe care le oferă. |
|
|
| Pentru o nouă politică de turism integrată a UE: Europa – 27 de țări, o singură destinație |
Europa trebuie să aibă o abordare reînnoită și mai profundă a turismului. Comisia UE ar trebui să facă o nouă comunicare către Parlamentul European și Consiliu prin care să propună o politică turistică integrată pentru Europa în ansamblu. Această comunicare va fi compusă dintr-o strategie actualizată pentru 2010 și un plan de acțiune pentru următorii 10 ani. |
|
|
| Strategia Patrimoniului Cultural European pentru secolul XXI |
Miniștrii statelor semnatare ale Convenției Culturale Europeane s-au reunit în aprilie 2015, adoptând Declarația de la Namur pentru a promova o abordare comună și unificatoare a gestionării patrimoniului cultural.
În februarie 2017, adjuncții miniștrilor au adoptat Recomandarea CM/Rec(2017)1 către statele membre privind „Strategia Patrimoniului Cultural European pentru secolul XXI”, care a fost lansată oficial la Limassol, Cipru, în aprilie 2017. |
|
|
| Cadrul de acțiune european pentru patrimoniul cultural |
Cu ocazia summitului liderilor de la Göteborg, din noiembrie 2017, șefii de stat și de guvern și-au confirmat angajamentul față de o Uniune care își conservă patrimoniul cultural și promovează diversitatea culturală. În decembrie 2017, Consiliul European a subliniat faptul că Anul european al patrimoniului cultural reprezintă o ocazie esențială de a-i sensibiliza pe cetățeni cu privire la importanța socială și economică a culturii și a patrimoniului.
Anunțarea Cadrului de acțiune european din mai 2018 a condus la o mobilizare de anvergură a părților interesate.
În Apelul la acțiune de la Berlin din iunie 2018, elaborat de Europa Nostra, Comitetul German pentru Patrimoniul Cultural și Fundația Patrimoniului Cultural Prusac, se face apel la realizarea unui Plan de Acțiune European Pentru Patrimoniul Cultural, ambițios, ca moștenire durabilă a Anului European al Patrimoniului Cultural [...] care trebuie să urmărească o abordare holistică și să fie interconectat cu toate agendele de politici și priorități europene. În opinia acestora, un plan de acțiune ar trebui să fie în concordanță cu Convenția-cadru a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate („Convenția de la Faro”) și Strategia patrimoniului cultural european pentru secolul XXI.
Apelul de la Berlin subliniază, de asemenea, că este necesară o dimensiune externă puternică în cadrul de acțiune, în conformitate cu Agenda 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă. Apelul de la Berlin a fost semnat de miniștrii culturii, de deputații din Parlamentul European, precum și de numeroase părți interesate formate din organizații și persoane fizice. |
|
|
| Politica Agricolă Comună |
Modelul european de agricultură se bazează pe un sector competitiv, orientat spre piaţă, îndeplinind, totodată, şi alte funcţii publice, cum ar fi protejarea mediului înconjurător, oferirea unor aşezări rezidenţiale mai convenabile pentru populaţia din spaţiul rural, precum şi integrarea agriculturii cu mediul înconjurător şi cu silvicultura. Politica Agricolă Comună îşi deplasează accentul de la subvenţiile directe acordate agriculturii (pilonul I al PAC) spre dezvoltarea integrată a economiei rurale şi spre protejarea mediului înconjurător (pilonul II al PAC).
Politica Agricolă Comună (PAC) este printre primele politici comune adoptate de Uniunea Europeană – pe atunci, Comunitatea Economică Europeană. Geneza ei a fost o reacție la problemele alimentare care au urmat celui de-al doilea război mondial.
Instituţiile implicate în elaborarea şi gestionarea măsurilor de politică agricolă comună sunt: Consiliul UE pentru Agricultură şi Pescuit, Parlamentul European şi Comisia Europeană. Puterea legislativă revine Consiliului, Parlamentul având doar un rol consultativ. În Consiliu, deciziile se iau cu majoritate calificată. În exercitarea prerogativelor de consultanţă, Parlamentul este asistat de Comitetul AGRI, organ permanent. Comisia Europeană are două atribuţii majore, cea a inițiativei legislative şi cea a implementării PAC. Comisia este asistată de Comitete, care sunt de trei tipuri: Comitete pentru managementul organizațiilor comune de piaţă (câte unul pentru fiecare organizaţie comună de piaţă), Comitete de reglementare (cu rol consultativ în elaborarea legislaţiei orizontale) şi Comitete consultative (formate din reprezentanți ai grupurilor de interes). Securitatea alimentară intră în atribuţiile Autorităţii Europene pentru Securitatea Alimentelor, organizaţie independentă creată în ianuarie 2002, cu rol consultativ pe lângă Comisie. |
|
|
